De fo trei-patru mii de ani
Zici că toate atârnă de
Timp și de context
(Și nu pomenești nimic de rasă,
Noroc că a adăugat-o un
Franțuz și p-asta,
Și ne-am mai deșteptat și noi vlahii,
Descendenți din
Confreria Lupilor.
Drept să spun,
Am priceput
Și sunt de aceeași părere
Cu tine, preaînțeleptule
Din Sion,
(Nu te mai lăuda, însă:
Pământul e de la tată-tău,
Tu ai adus numai meșterii și
Materialele.
Moștenirea era a
Fiului lui Ișai,
N-o primisei de la mămicuța
Batșeba),
Accept că din context afli ceva,
Dar să-mi spui
Că omul e ca peștele
Prins în plasă, asta s-o crezi tu,
Chiar dacă argumentezi că nici plevușca, nici omul
Nu știu când vor muri.
Asta s-o crezi tu.
Faci două greșeli:
Una – omul nu știe când își va da duhul,
Dar știe că va muri.
Doi – e mai complicat
Și nu prea poate înțelege
Mintea de deștept de birou -
Pentru om s-a plătit
Un preț regesc.
Picături de sânge
Dintr-o coastă.
Regret că trebuie să te învăț
Tocmai eu anatomie.
Coasta e situată
Deasupra golului,
Deci e cu mult peste deșert
Și deșertăciune).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu