Lasă vântului tristețea,
Amintește-ți iar de ah
Când iubirea se-întețea
La un foc păzit de-un vlah.
De un vlah și de-un oltean
Când oier și când haiduc
Pentru mândre mânz viclean.
De cum pleci, eu mă usuc.
L-aș căta pe o cărare
Și m-aș lua după miros
Dar mi-e dorul mult prea mare
Și-o năframă am să-i cos.
Am să-l țin legat de-o stea,
Steaua ce străluce-n zori
Prin senin și-n vreme rea
Dacă-l prind de subțiori.
Dacă-l prind și-l țin legat
Și-l ascund atent în sân
Mi-l fac rege din argat
Pe o pajiște cu fân.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu