De-aș avea aripi
Precum porumba
De mult, aș fi zburat
În locuri pustii.
Un petec de pământ izolat
Fără vecini,
Doar cu seninul deasupra,
Dacă aș ști undeva,
Acolo mi-aș apleca genunchiul
Și aș cere Îngerului
Să-mi trimită
Prin păsări semnale
Unde roiesc albinele fugare.
Dar am doar meșteri la minciuni,
Dușmani declarați
Sau prieteni fățarnici
Cu gura dulce ca smântâna.
Acum,
Când dorm toți sau uneltesc,
Ție pot șă-ți mărturisesc, tată,
Că în afară de tine
Nu am
Pe nimeni.
Pe nimeni. Nimeni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu