Ești urmărită mereu
De respirația ierbii,
De ramul aplecat
Și de ciripitul indescifrabil al mierlei
(De îndată ce voi ajunge în rai
Am să-l rog pe Sfântul Francisc de Assisi
Să-mi dea partitura).
Vorbește lumea
Că se opresc stele-n loc
Înspre ziuă
Să te vadă ieșind la fereastră
Și pornind pe poteci.
Niște străini la târg
S-au trezit murmurând
Creola, Creola,
Apoi s-au luat la harță
Unii jurând că exiști,
Iar alții că ești plăsmuire de zei.
Și n-am putut să le spun
Că te-am văzut
Și că glasul tău e liniștea
Care înflorește cireșii.
Plângeam,
Iar cucul mi-a zburat de pe umăr
Fără să mă întrebe ce am.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu