Vom face aşa:
Tu vei aştepta la margine
De pădure
Şi te vei prinde
Cu degetele de-o rază,
Sau de urma unei boare
De vânt.
Eu voi trece
Deasupra de stele
Mă voi preface că nu te văd,
Iar tu vei fi tristă
Preţ de o clipă sau două.
Apoi vei zâmbi:
Inima mea de piatră
(să zicem)
Se va înmuia
Şi pământul tot
Va fi ud
De poftele mele
De-a te împăca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu