Mai se afla ceva pe deasupra de nori,
Mai este un spaţiu la ceasul de seară,
Când fulgi de nea acoperă sori:
Zâmbetul tău care topeşte ceară.
Tu crezi că totuna-i ce va fi ca să fie,
Chiar de vor curge lacrimi pârâu,
De parcă o piatră ar putea să nu-învie
Când o calci tu cu plete de grâu.
Numai pentru tine am inventat
Marea cea mare şi-o barcă stingheră
Bună să scape piratul bărbat
Care-a predat sorţii singura velă.
Dar înalţă ochiul albastru spre cer:
Nu mai sunt văgaune şi nori
Poet am rămas şi-aşa voi să pier
Până-ţi vor creşte aripi să zbori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu