O lumânare pentru Nicolae Iorga

Medicii nu s-au lămurit încă

Dacă el a avut platină

Ori diamant

Deasupra umerilor,

Dar eu bănuiesc că avea cifrul

De la Casa de Spirit

A trei voievozi.

Primul era moldav

De-al lui tată-său,

Care urmărise o căţea dresată

Să mârâie la ruşi şi la unguri

Înainte de-a se da ei jos din pat

(Că pe ăştia nu-i mai poţi opri cu frumosul -

Probabil aşa au ieşit ei greşiţi din căleala

Fierarului care repară osiile lumii).

Al doilea era negru în cerul gurii

Când auzea de păgâni şi trădători

Şi, din greşală,

I-au zis Negru lu Basarab.

Al treilea era Matei Corvin

(Toţi sunt negri pe la noi, mai puţin ţiganii

Care se trag de pe moşia lui soră şi fraţii lui roşi,

Că italienii or fi nişte spălăciţi, vezi fratele Leonte Răutu).

Dar nimeni nu a fost pe pământ carpatic

Mai urât decât acest Nicolas:

Legionarii l-au împuşcat,

Iar comuniştii l-au ciopârţit.

Noroc cu voi,

Cei care citiţi acum,

Că-i veţi aprinde lumânarea

Şi-o veţi da copiilor s-o aşeze

Deasupra capului.

Şi poate

Sângele Domnului

Va curăţa şi pământul în care

S-a prelins viaţa

Acestui Voievod de Bizanţ.