De multe decenii,
De vreo două vieți aș zice
(Că în copilărie trăiești
Prima veșnicie
Iar până la paști sau la crăciun,
Când zic părinții că vei primi un dar,
De ești cuminte după legea lor,
Trece primul secol)
Particip la crosul împletirii cuvintelor.
Eu lecția am luat-o de la moșul meu
Care împletea papură,
Nuiele de plop,
Răchită fragedă,
Paie de secară,
Talaj de molid,
Șuvițe de păr,
Fuioare de cânepă
Și fâșii din piei argăsite
Ca să-și facă biciușcă
Spintecătoare de rădăcini de cuvinte
Dar și de spinări pentru bivoli netrebnici.
Aș fi gata să mă întristez
Când văd cine câștigă,
Dar îmi amintesc spusa cărții:
Să nu ți se înmoaie inima
Din pricina acestor două cozi
De tăciune care fumegă:
Istoria și critica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu