Toată noaptea, iubito,
Muntele a fost ca un tun,
Eu frunzăream prin memorii
Şi-am dat de mitul lui şun.
Călinescu nu era prea viteaz
Când i-au arătat şi pisica,
Iar puternicii zilei aveau minte
Cam cât avea Bisisica.
Ia să las eu cartea din mână,
Am zis, şi m-am uitat spre munte
Nu ştiu exact ce-am văzut,
Dar ştiu că mi s-au năzărit multe.
Nici nu aveam cum să nu văd
Clar sub lumina de fulger
Era ceva care strălucea ca o iie
Şi avea supleţe de înger.
Apoi s-au auzit peste vârfuri
Încăierare şi tunet îngrozitor
Nu m-am sperit, păţisem odată
O mai mare durere: pornită din dor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu