Pagini

sâmbătă, 16 iunie 2012

Iarba de pe creastă




Am încremenit
Lângă un fir de iarbă
Şi am amuţit de iubire
Nepricepând de unde îşi ia verdele
Când pământul e piatră curată.

Dar nici privirea ta blândă
Nu avea nicio explicaţie:
Sclipea,
Lumina,
Strălucea,
Încălzea,
Încolţea,
Vindeca.

A încreţit fruntea cândva
Praful de pe drum
Părea că se îndrăgostise
De obrazul tău,
Soarele te căuta din ce în ce mai des,
Vântul se juca arţăgos
Printre pletele tale.

Dar privirea
Sclipea,
Lumina,
Strălucea,
Încălzea,
Încolţea,
Vindeca.

Nu voi lua în piept muntele,
Dar vom ajunge în vârf.

Cu privirea,
Cu glasul tău cald
Cu mângâierea genunchilor,
Totul se schimbă
Când atingi penele aripilor.

Ştiu că eşti deja sus
Pe cea mai înaltă dintre creste.
Nu vei fi întreagă
Fără mine
Şi mă vei chema,
Fir de iarbă verde,
Dragostea mea.

Niciun comentariu: