Un perete întreg
A fost invadat de lumină,
Varul strălucea să-ţi ia ochii,
Mai abitir decât aurul sub
privirea
Orientarilor,
Dar cel din
casa mea era blând
(Cum este
privirea mamei
Când îşi
linge viţelul
După ce s-a
eliberat).
Casa întreagă
a devenit
De
nerecunoscut,
Deşi o
lăsasem desenată aseara,
Cu fincare
obiecto la local lui
Pe pământ
şi în retina
Mea.
Poiana era
o pastă uriaşă
De verde
ispititor,
Un pântec
de femeie care îmbie
(Închipuieşte-ţi
un şold fără hotar
Şi
dragostea şoptind
Ia-mă, tu
eşti stăpânul meu).
M-am trezit, deşi nu visam:
Era dimineaţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu