Balada neamului fără vârstă

Ridică paharul, am prins zi întreagă,

Inima râde, pieptul tresaltă,

Nu-mi pasă de cei care neagă

Tot ce-am făcut, dar calcă în baltă.

Părea un moment ca șade să plouă,

Și că n-o să ies la plimbare

Dar eu, chiar de-i frig văd doar rouă

Și-n minte se plimbă corăbii pe mare.

A zis  cândva o fată că nu e de bine

Fiindcă nu-mi miroasă concretul

Și-n loc de mâncare m-acopăr cu rime

Iar seara mănânc pe jar epitetul.

Altele au zis că aș fi zăbăuc

Și e clar că aveau și dreptate

Dovadă că-s singur și cânt ca un cuc

Cănd puteam să am casă în rate.

Deci, hai prieteni, glasul mai sus,

După beție, suc de curechi,

Nu mă lăs înșelat de est sau apus,

Nu sunt demodat, sunt doar vechi.