Pagini

sâmbătă, 16 iunie 2012

Şopteşte ca zorii



Chiar acum sunt pe terasa
Pământului
Şi admir desenul munţilor
Minunându-mă de conturul
Inconfundabil
Al geniului.

Nu cu mâna a fost trasă linia
Zigurată,
Aşa cum nici dragostea nu este
Rodul faptei.

Cuvinte, cuvinte,
Variaţiuni pe aceeaşi temă
A iubirii de oameni.

Cuvinte care nu se topesc
În vorbe,
Aşa cum aurul nu curge şuvoaie,
Ci tâşneşte din flăcări
Ca lacrimile copilului
Despărţit
De caldul sân al mamei.

Azi zorile nu vin călare,
Nu se apropie cu herghelii de suliţi.

Aluneca blând ca invitaţia
Fecioarei îndrăgostite:
Nu ai vrea, domnule,
Să-mi arăţi drumul
Care duce în Rai?

Ba da, am zis, ba da,
Şi de atunci sunt mut
În faţa cuvântului.
Mai cere-mi o dată
Să-ţi cânt numele.

Poate îl ştiu, poate îl ştiu.

Niciun comentariu: