„Prea puţin s-a vorbit de bogatul aparat bibliografic inserat la sfârşitul Istoriei literaturii române de la origini până în prezent. El este, în fond, cea mai completă bibliografie a literaturii române de până la 1941, şi ironia sorţii face ca chiar cei ce reproşau caracterul „neştiinţific" al lucrării, „bibliolatrii" de felul lui Gonzalv Ionescu, să consulte pe ascuns listele ample pe care le dă G. Călinescu. Ele mărturisesc, pentru cunoscător, o muncă uriaşă, şederea de ani întregi, literalmente înţepenit pe scaunul de lectură şi la masa de scris, pentru ca totul să fie trecut prin ciurul critic, cu o luciditate fără cusur. Ceea ce uimeşte este mereu faptul că autorul nu se Iasă strivit sub atâtea tomuri. Scriitorii şi operele lor sunt făcuţi să pivoteze în jurul propriei persoane a istoricului, care, ca un general de armate, e prezent tot timpul unde cu gândul nu gândeşti, decretând, gesticulând spre obiectul său, îmbiind pe cititor la convingerile sale, admonestând, punând lucrurile la punct, stăpânind resortul întregii maşinării pe care o pune în lucru cu putere demiurgică.”
Ion Rotaru, O istorie a literaturii române
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu