Ah, zise ursul, ce-aș mai dormi,
Până s-ar da liber la sos cu furnici,
N-ai vrea să-mi cânți iar do-re-mi,
Cum fredonai când eram mici?
Nici vorbă, nici vorbă, zise vulpița,
Știu bine unde va duce jocul cu tine,
Că îmi vei cere să ne dăm uța-uța,
Apoi tu pleci și rămân cu suspine.
Am mai crezut în tine odată,
Când te văiatai cu ah și cu mor
De-atunci nimeni nu mi-a mai zis fată
Și-am priceput cum e boala din dor.
Cumătră, a zis ursul, cu lacrimi în ochi
Te porți de parcă aș fi un satrap,
Atunci eram bolnav de deochi
Și-aveam numai scene-amoroase în cap.
Între timp, s-au slăbit și picioarele
Fac deosebire între iubire și ură
Uite, chiar acum va ieși Soarele,
Vino doar să mă mângâi pe gură.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu