Niciodată,
Dar nicidată
Nu vom putea curge
Și nici nu vom zbura lin.
Goluri de aer
Și goluri de sânge.
Plinuri de piatră
Și plinuri de dor.
Zborul începe,
Căderea începe.
Spune-mi când vei avea
O idee despre cum sunt.
Și voi începe să zbor
Tancent cu pământul.
(1967)
2 comentarii:
M-am îmbolnăvit
De patima zborului
Şi am întrebat
La dreapta şi la stânga
Ce-aş putea face
Să mă vindec.
În dreapta
M-am lovit de un copac
Desfrunzit
Mut
Sub lumina lumii.
În stânga
Nu aveam decât o aripă-albastră
Plânsă de singurătate.
Cum să mă vindec
Dacă toate întrebările
Dor
Si răspunsurile sunt cântate de vânt?
În dreapta lipseşte
Aripa desăvârşirii
Nu poate creşte
Decât într-o îmbrăţişare
De înger
Vindecă-mă, scapă-mă,
Înverzeşte pomul uscat
Ia-mă în patria zborului
Dimineţilor tale
Fără soare şi fără lună
În care pluteşte lumina
Pe o mare de aripi
Nepereche.
inteleg tot, simt tot peste poate dar nu inteleg de ce .
Splendid. Mână de profesionist/ă!
Trimiteți un comentariu