Iată, aş striga,
Dacă m-ar auzi cineva,
Tocmai veneam de la Ierihon
Şi am văzut o femeie frumoasă,
Avea asfinţit în loc de plete,
Picioarele erau ca piscurile din munţi
Glasul ca al apei de munte
Şi binenteles căm-am oprit.
O clipă, nu cât am vrut,
Fiindcă m-a cuprins intunericul
Şi m-am trezit în şeanţ
(Un fel de-a zice m-am trezit,
Ametit sunt şi acum
Şi nu stiu dacă m-a orbit lovitura la cap sau
Lumina ochilor ei.
Şi dacă nu apari tu,
Samaritean milos,
Să mă ridici fără să mă întrebi
De unde veneam, unde mă îndreptam
Şi de ce m-am oprit,
Adică de ce nu m-am indepărtat
Şi am altoit drumul cu o poftă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu