Iubita mea, iubita mea,
Nu știu de ce-mi vine să joc,
Că n-am prins dor de geampara.
Și nici vreo cifră cu soroc.
Aș plânge cam cum urlă câini
Dacă aș ști că-s auzit,
Dar cin-mai știe prețul pâinii
Când s-a uitat de infinit.
Să râd cu gura la urechi
Ar trebui să am motiv
Să am nu creier, ci urechi
Și să mă mint că-s emotiv.
Iubita mea de peste-ocean,
Sau dintre nori, nu știu cum ești,
Chiar mâine-încalec un cârlan
Pentru o fugă ca-n povești.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu