Poporul lui Avraam
(Pe care i-l dăduse chiar Iahve)
În Egipt se cam reciclase
Și din mândrețe de neam de ciobani
Ajunsese popor de cărămidari.
Și, cum-necum, a strigat Moise la evrei
Și a zis hai încoace că vă dă Domnul pământ.
Ei, fiind păstori de meserie, nu prea aveau nevoie
De pământ și au plecat pe apă peste cele oceane
Și s-au așezat prin bănci).
Cam așa a fost și cu românii în 1918:
Le-a zis Regele Ferdinand că le dă pământ
Și ei n-au mai avut timp să-și ia pantalonii pe ei
(Care oricum erau cam rupți și-n genunchi, și-n coate și -
Să iertați dumneavoastră - și-n fund)
Și au pornit în izmene să se bată cu nemții.
Germanii, popor rațional,
Cu școală de la Hegel și Kant
(Pe Marx nu-l punem, că era oltean)
Cum i-au văzut așa albi în puterea nopții
Au crezut că au coborât îngerii din cer
Și au luat-o la fugă.
Până să se dezmeticească ei,
Românii au și făcut unirea
Și s-au trezit proprietari.
2 comentarii:
delicios
Multumesc.
Trimiteți un comentariu