Pagini

vineri, 9 decembrie 2011

Cum am ajuns eu Socrate de România


Știi cât fac șaptiorhopt,
M-a întrebat toborușu vățător,
Iar eu am răspuns că nu știu,
Deși de fapt nu înțelesesem întrebarea,
Că era cam pilit
Și-l ținea greu catedra.

Știi cine sunt membrii
Din conducerea partidului
(Ăia agâțați de perete
De ziceai că sunt muște cu ramă de doliu),
Iar eu am răspuns că nu știu.

Știi că un membru e de acord cu hotărârile biroului,
M-a întrebat asistentul Almelian
(devenit apoi contestatar),
Am răspuns că nu știu
Și n-am mai pupat nicio invitație la balul studenților.

Apoi m-au luat la rost
Mecanicii auto,
Tinichigiii,
Vânzătorii de aprozar,
Șefii de secție,
Directorii,
Șefii de catedră,
Decanii, rectorii,
Miniștri ,
Deputații.

Știți astă, domnu'
(Și făceau o pauză
Să înțeleg că nu are nicio importanță
Dacă știu sau nu știu,
Iar nume ca al meu
Au mai auzit ei
Și cu mulți ca mine s-au șters la/pe mâini/spate /
Veceul din curte, că mai toți au origine nobilă).

Răspundeam cinstit că nu știam,
Că de-aș fi știut
Nu stăteam ca prostul
Privindu-i cu admirație
În ochii inexpresivi
(Că au învățat să-și ascundă ura,
Cum face șarpele când scoate limba).

Fericit poporul
Cu Socrați ca mine
La tot pasul.

Niciun comentariu: