Era pasăre mai înainte
Și el a urcat-o pe umăr
(Îi dădea să bea apă, sărutându-i gâtul de porumbiță)
Apoi a ajuns
Din modelul umbrei reci
O penă corcodușă,
Un clenci,
Flacără de aragaz
(Înainte de invenție).
Dar el nu a dat cu ciocanul în nimic
Din ce-a fost,
El era Vătaful Călușarului
Care venea de nicinde
Și mergea niciunde
(În timp ce gloata vine de undeva și pleacă undeva).
Și cum el,
(Constandine, Constandine,
Pun femeile surdine
Ca să nu arunce-n foc
Pruncii fără de noroc)
Nu putea să-i sculpteze
Chipul,
I-a rotunjit înăuntrul.
Bine c-ai plecat
Peste cela ocean lat.
Că nu e păcat. Păcat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu