Zgomot

Vezi-l cum se strecoară

Prin zid, prin piatră

Şi prin cenuşă

Şi prinde în pumnul de ură

Urechea, odihna şi sufletul.

Uşa nu-l poate închide

Se naşte din uşă, din piatră

Şi din zăvor.

Pădurea a rămas

La Soare Răsare

Acolo lumina năştea mai-nainte

De a se face ziuă

Apele se odihneau privindu-mi ca-n dragoste

Chipul

Eu aşteptam să plutesc peste vânt.

Am fugit pe drum

Nebătut,

Cu colţuri de lup

În loc de potecă

Şi sufletul a sângerat ca un strigăt.

Ţipetele corbilor se bat

Şi acopăr cu noaptea cărarea.