Cum să nu ajungi fără iubit, Pena,
Când toți aleargă după monezi de aur
Și se târăsc pentru arginți
(O, Dumnezeule, treizeci era prețul unui rob,
Cei de acum se dau pe un euro jigărit),
În timp ce tu
Ai vrea să ți se prețuiască
Sânii aburiți
Precum corcodușa rotundă.
Cum să mai faci deosebire între ei.
Când au aceeaș mască,
Iar masca le-a devenit a doua natură
Și hlizesc a satisfacție
În timp ce bărbile li s-au mânjit de spumă.
Și cum să nu nebunești, Pena.
Când pe caldarâmul Curții Vechi
Nu trec trăsuri brodate în lumină,
Nu trec ofițeri răniți în războaie,
Tatăl Mateiului a plecat după berea la sticlă,
Pirgu e stăpân și miroase a stârv,
De la Paris vine putoare pozgoro-negriceoasă,
Piticul s-a urcat pe Notre Dame
Iar eu abia pot descifra
Barbutul celor patru vecini
Care încă joacă șase, șase, șase.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu