Mai bun sfârşitul

Astăzi mă îndoiesc

De zicerea

Că ziua bună se cunoaşte

Chiar de dimineaţă,

Fiindcă m-am trezit cu mare bucurie

De credeam că voi muta munţii

Mai spre Urali

Şi câmpia Tisei spre Apus.

Ţi-ai găsit!

Cum era să duc treaba la capăt

Cu atâţia boci, troci, paţi şi crăpaţi,

Plotoneri şi plotogari, securişti şi secuişti.

Aşa că tot nepoţii abramiţi

Au brodit-o mai bine

Când au zis că e mai bun

Sfârşitul decât începutul,

Adevăr de care s-au convins toţi

Caroleştii, antoneştii, ceauşeştii

(Şi nici angheleştii-angeleşti

Nu au murit toţi cu căpăţoaga pe pernă

Că pe unii, haiduci fiind,

I-a prins potera

Iar ăla care i-a trădat nu era bozgor,

Ci megieşi de-al nost, din popor, om simplu

Dar cinstit până la bani).

Si dacă e mai bun sfârşitul

Nu înseamnă că

Voi încheia poemul

În ritm triumfal

Sau zâmbăreţ.

M-am învăţat mama mea a bună

Să nu mint.

Iartă, Domnule Din Înălţime,

Păcatul neamului meu

De bobocani îngereşti

Şi nu-i mai lăsa

Să se mamonizeze.