Măicuţă bătrână
Cu doliu la mână
O viaţă întreagă
Cu basmaua neagră.
Cocoşată-n muncă
Nu ţi-e gând la ducă,
Iară de sudoare
Şterge sfântul soare.
Te răcoreşte
Umbra unei creste
Iar cînd eşti la sapă,
N-ai din ce bea apă.
Măicuţă bătrână
Cu ochii de mură,
Inimă de miere
Numele nu-ţi piere.
Că eu m-om jurat
Pe cerul înalt
Să am doar necaz
De nu-ţi şterg obraz.
De vorbele rele
De la pui de lele,
Şi nu mă voi duce
Până nu ’nalţ cruce
Pe munţii înalţi
Din mândri Carpaţi
Şi toţi să se-nchine
La fiul tău, Mire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu