Poezia e umbra neliniștei

Poemul nu exprimă gânduri

Fie ele cu nume de savant,

Iar savanții nu au descoperit nimic:

Totul este la locul lui

De la facerea lumilor,

Noi și ei doar observăm

O legătură -

Cum amușinează pisoiul,

Boticul mamei și urma nefericitului șoarec.

Spectacolul mare este ridicarea mânzului în picioare,

Tremuratul lui de piftie

Este egal cu prima zi a lucrării dumnezeiești

Când s-a poruncit și a fost

Lumină.

Nu aștepta ca poema mea, iubito,

Să-ți spună ceva despre bătăile inimii,

Ceasornicul se împotmolește dacă dă

De sânge fierbinte,

Iar gheața groelandei

(Ce nume frumos de artistă frivolă, Groe Landa)

Devine baltă statută

Când aș încerca

Să suflu dorințe.

Poemul e

Umbra unui gând

Care nu poate sta înjugat.

Inima e mișcarea din aripe a unei rândunele

Care a trecut pe sub fereastră

(Nu a trecut,

Nu sunt la fereastră,

Dar am auzit-o).