Înaintea lui Alfred Einstein
Poetul calculase distanța
De la cuvânt până la expresie
Și se speriase de chipul cifrei unu, care
Deși absolută,
Avea doi ochi,
Lucru nepermis în algebra din pământ și apă.
Apoi s-a urcat pe un ou
Și mișcându-și mustața semicirculară
A constatat la rece că oul
Nici nu se sparge
Nici nu se clatină,
Ființă fiind în absolut.
Când i l-a crăpat o logodnică
A dat de un cer și mai straniu
Format din gălbenușul oului
Și lumina Lunii.
Singurul lucru pe care n-a reușit
Să-l fixeze în ecuație
A fost influența poeziei
Asupra sensibilității necuvântătoarelor,
Deși acestea vibrau
La scara unu’ pe unu
Supra Infinit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu