Eu nu mă prind de poezie
Nici cu dinții și nici cu ghearele,
Nu sângerez în versuri
Și nu mă eliberez de stresuri în rime.
Nici nu mă întreb de ce nu fac asta,
Dacă e bine sau e neputință,
Eu fluier a pagubă când pierd ritmul
Și dansez ca păunul când saltă un son.
Eu nu i-am scris mamei nicio scrisoare,
De dincolo ea îmi dicta una-alta
Că mă lăsase la școala primară
Unde plânsesem să merg înainte de vreme.
Nu spun nici că pentru mine ar fi
Poezia chiar aer și pâine,
Că de nu scriu mă simt sugrumat
Și curg apele pe mine ca musca la plug.
Primul răspuns ar fi că nu știu de ce scriu
Al doilea că n-am putut să renunț.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu