Nerăbdător eram
Bobul plin să-l cunosc,
Dar nici spart între dinți
Și înghițit
Nu s-a lăsat dezvelit.
Mama aștepta tăcută
Bătaia vântului peste sat
Și începea vânturatul.
Îmi tăvăleam spinarea
De-a lungul vetrei
Și mă chinuiam să ghicesc
Cine a fost binecuvântat.
Ca un răstignit,
Femeia își ridica brațele
Deasupra frunții
Şi slobodea grăunțele.
Niciodată obrazul așternut
N-a fost lovit
De fructele seci.
Vântul le gonea spre pierzare.
Chipul ei purta pe obraz
Bobul greu
Chemat drept spre adâncul
Din care pornise
Îmbibat de spirit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu