Taman la bătrânețe
Și-a găsit Solomon timp să cugete
Și să țină predici,
Că în junețe umbla prin vii după
Cuci și privighetori
Întrebându-le dacă rămân fecioare
Și după ce cântă.
(Asta spun savanții că a fost ordinea,
Dar eu cred că la tinerețe era îndrăgostit
De rodul minții, iar mamă-sa, preaisteața Batșeba,
Îl ruga să se-nsoare
Ca să apuce nepoții de moț).
Și se mira Înțeleptul
Că nimeni nu se sinchisește de lacrimile
Supușilor.
Eu, Prostul de pe Jiu,
Mă întreb:
Supușii nu mai au lacrimi de nu plâg
Sau li s-a tăbăcit pielea.
Un general rus, creștin adevărat, nu-i așa,
A promis că va lăsa, totuși, ceva moldovenilor
După ce vor lua ei tot:
Exact ochii ca să poată plânge.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu