Și când
Am întins mâna ,
Ochii au râs.
Și când te-am atins ,
Carnea s-a speriat.
Când am strâns degetele ,
Sufletul zbătea a neodihnă
(Ce pasăre speriată
E dragostea, iubito).
Am întins, am atins, am strâns.
Adâncul tremura.
Bat inimile,
Eu nu voi pleca.
Spune-mi încă o dată
Că m-ai visat traversând munții
În galop,
Călare pe un cal cât norul.
Iar eu promit că la asta mă voi gând i
De va vrea să mă strângă de gât
Deznădejdea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu