Psalm 39 în oglindă

Am tot scris şi am tot scris,
Am vorbit cât am putut,
Noaptea, beat, în loc de vis,
Luam vocale la cusut.

Calul, cucul, păpădie
Îmi vorbeau în limbi străine,
Eu zburdam ca mânzu-n glie
Nechezam fără ruşine.

Dar ridic din nou o pleoapă
Şi văd cerul drept ca-n palmă:
Sângele nu va fi apă,
Inima se plimbă calmă.

Ştiu, Părinte, nu mă laşi,
Nu că n-ai tu heruvine,
Îmi ştergi urmele de paşi, 
Apoi zici să vin cu Tine.