Dacă ni s-ar auzi gândurile
Am fi ca
Fecioarele despletite
În ploaia negurii.
Fugerile s-ar prăbuși
Ca niște zei decăzuți
Spre mijlocul de zgură
Al timpului.
Doamne!
Cum ne-am dori iubitele?
Cum le-am străpunge sufletul
Amuțit în țipete
De chemare.
Ce-am mai face cu vorbele
Blestemate
Înainte de naștere.
Sunt atât de fericit
În somn.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu