Pe el îl speriau cuvintele
Cum mă sperie pe mine răspunsul
La întrebarea
Ce voi face
De nu voi putea ține pe umeri
Atâta iubire.
Și nu a vrut să vorbească
Sau n-a putut
Fiindcă îi lua gura foc
Așa cum lui Ioan Gură de Aur
I se suprapuneau cuvintele peste credință
Și inimile ascultătorilor tremurau.
Pentru Blaga oul nu era închis
Cum prima litera se închidea în sine rotunjindu-se,
Nu era nici semn aritmetic,
Ci o nesfârşită mirare
A minții.
Când l-au trimis la școală
Dascălii au început să psalmodieze
Veșnica lui pomenire,
Iar răii l-au închis în bibliotecă
Unde a respirat spirit sfânt
Și l-a învățat pe Faust
Să vorbească
În limba vlahilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu