De din vestul de Bacau

Bacovia, care era profet,
Lăcrima pentru mine,
Eu, netrebnic scribălău,
Lăcrămez pentru ieri.

O, ce frumos a zis Cinevaul
Când a sfătuit fiicele negre ale Iersusalimului
Să-și plângă fiii în alb.

Domnule,
Dar nepoții, copii și fiii lor,
Ce vor face când nu vor
Mai avea lacrimi
Dacă batistele flutură 
De-acum
A disperare.

Și silabele limbii mamei
Sunt bâlbâite.