De-aș fi pictor, te-aș arăta
Nu cu picioare lungi și fără sâni
Cum te-a născut cândva mama ta
Și promovează regizorii spâni.
Dar nici să n-ai loc printre uși
Sau neagră ca lemnul de tec,
Ceva suav, nedecis, ca Brâncuși
Care diprețuia și zeamă și biftec.
În loc de ochi, aș pune-o mirare
Și-n loc de gură, precis nu o roză
Că asta orice femeie o are,
Eu aș desena o simbioză.
Și apoi, mai deasupra de brâu
Unde se află la toți inima
Aș creiona izvorul de râu
Care din boli mă va întrema.
Rămâi nemișcată, fecioară din basm,
Îmi plimb palmele peste tine
Sunt sănătos tun, chiar nu mai am astm,
Simt inspirația trecându-mi prin vine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu