Am avut ieri un necaz, fată iubită,
Dar nu încât să m-arunc pe fereastră,
Oricum îmi trecea greu prin sită
Și mă temeam că lasă urme-n gastră.
Voi da cu pumnul, voi scoate cuțitul
Mă îndemna olteanul din mine
Sau plecă în lume, ca Iona cel cu chitul,
Nu vezi că pe-aicea sunt numai suspine.
Și mi-am adus aminte de-o vorbă mai veche
Pe care mi-a spus-o chiar mie bunicul
Când ți se suie sângele-n cap și ai streche
Privește spre cer, nu-ți studia buricul.
Zis și făcut, dar era nor afară,
Soarele nu da semne că m-ar dori,
Așa că am intrat în cămară
Și încep printre cărți a cotrobăi.
Nici nu puteam să nu dau de-un deștept
Că Solomon le-a cam știut pe toate
(A luat și din alții, ca să fiu drept,
Dar vorbele-i curgeau ca pe roate).
Și aflu de-acolo că un om de ispravă
Trăiește mult și e plin de putere,
Nu se-nconvoaie, se-apucă de treabă
Și-i zice Creolei: îmi dai două mere?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu