David şi cu mine

Lui David, Doamne, i-ai fost steag
Şi turn de adăpost, cetate tare.
Dac-ar fi fost pe mâna mea,
Îl jupuiam de viu,
Iar dacă Urie m-ar fi chemat
I-aş fi dat foc.

Tu însă
Ai lăsat să-i moară pruncul,
Un boţ de carne de trei zile
Care habar n-avea că-l doare,
Şi pân-la urmă împărat
Ai pus tot fiul unei neglijente
(Că nu cred eu că de cuminte
Se îmbăia pe-acoperiş Bat-Şeba).

Nici nu termin de gândit,
Tată,
Şi-mi aduc aminte că un prunc nevinovat
E David 
Dacă-l compar cu mine,
Dar Tu
Adăpost eşti,
Cetate eşti,
Şi cont în bancă,
(la nevoie),
Viaţă eşti
Şi ziua cea din urmă eşti.

De dragul robului tău, David,
Care te-a cunoscut stăpân,
După ce-a fost pus
Împărat
Peste zeci de mii
Câte-o mie de zeci,
Lasă-i pe vrăjmaşi
Să iasă ca ei, Tată:
Milă să n-aibă.

Ai milă de mine,
Fiule al lui David,
Ai Tu milă de mine,
Robul tău nenumit.