Pentru melancolicii înoptaţi

Istorie

Cum s-au repezit, tată,
Strămoşii noştri
Pe prorocii,
Cum i-au defăimat,
Cum le-au luat averea
(Brâul cu care se încingeau
Şi mantaua cu care
Se acopereau),
Cum le-au călcat numele în picioare
Ca nişte cârlani 
Neînvăţaţi la ham,
Cum îşi râdeau în barbă
(O bărbiţă rară,
Două-trei fire acolo,
Să fie şi ei bănuiţi 
Că ar fi masculi),
Cum s-a mai alunecat la vale,
Tată.

Şi ultima găselniţă,
Că-mi vine să plec în pustie,
Precum copilul Tău,
Ilie:
Se numesc ei 
Pe ei profeţi.

Tu ai fost prietenul
Tinereţii mele,
Şi dacă nu m-ai lăsat când eram singur,
Cum şi-or închipui ei
Că mă laşi
Astăzi,
Cu 
Întâiul născut,
În dreapta paşilor mei.