Scrisoare Creolei

Pe la noi, copilo, e primăvară

Păsările au ieșit la taifas,

Urșii mormoie a dojană

Băieților le iese roșeața-n obraz.

Pe câmp nu se vedea nici-un plug

Și nici nu se va arăta în curând,

Cenușa e luată de vânt

Chiar nici mie nu-mi pasă de

Diferența dintre a fost și va fi

(Plugul fără omul care despică pământul

E ca pagina neatinsă de geniu).

M-am aplecat să-mi leg nojița

Opincilor moștenite de la bunicul

Și m-a înecat mirosul de reavăn,

Iarba aceea care nu va muri niciodată.

Nu mai sta ascunsă, Creola,

Ieși la fereastră și cânta a jale,

Până ajunge la mine ecoul

Va fi, va fi primăvară.


Și cum îți spuneam, copilo,
Copilăreşte-mă și pe mine nițel.