Este bine să reţinem că nu oricine poate scrie pentru public, el o poate face, desigur, amăgindu-se că-l nu-l interesează nimic altceva decât propria lui convingere, dar şi cititorul are dreptul să închidă cartea după primele fraze (aceasta în cazul în care opul a ajuns să fie tipărit). Noi continuăm să credem că talentul este un dar făcut unora de Dumnezeu şi că anume indivizi se nasc cu anume predispoziţii, chiar dacă, aşa cum vom arăta la locul potrivit, talentul aceasta este doar o condiţie a scrisului, nu singura, deci, şi, oricum, nu suficientă. Apostolul Pavel, ni se pare, ne sugerează ceva în acest sens: ”De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh; altuia credinţa, prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin acelaşi Duh; altuia puterea să facă minuni; altuia prorocia; altuia deosebirea duhurilor; altuia felurite limbi; şi altuia , tâlmăcirea limbilor. Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte.”[1]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu