Astupă, Tată, spărturile,
Ești singurul cu atare experiență,
De când ai zis munților să se ridice,
Văilor să se întindă
Și apelor să danseze în ritmul pescărușilor.
Copiii tăi se certă întrei ei
(Ceartă de vorbe, ceartă de carne, ceartă de fire),
Și-au pierdut credința fecioarele,
Bătrânii nu mai povestesc
Fapte de vitejie,
Se laudă cu golul
În care-au respirat minciuni,
Își îndeamnă nepoții să se descurce,
Dacă e nevoie chiar să-i vândă.
Apucă mistria de mâner,
Mare Meșter,
Suflă doar o clipă
Din spiritul tău peste noi
Și ne vom reveni
Ca muștele primăvara.
Iată, s-au strâns câțiva
În fața altarului,
Vezi-le spinarea încovoiată,
Atinge-le fruntea.
Cu un cărbune aprins
Mângâie-mi vorbele
Ca să pot rosti
Numele steagului tău.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu