Nu te duce la mânăstire, Creola,
Nici nu încerca să pășești întracolo,
Drumul e de mult asfaltat cu picioare de țap,
Din fântâni țâșnesc cumpene false.
L-au dezgropat pe prințul cititor
Și-n beciul ignoranței a declarat (de frică):
Întreaga minciună e născocită de el.
A ieșit că el e criminalul, regii sunt cinstiți ca vacile,
Curtea împăraților colcăie de fecioare,
Chiar regina rămăsese virgină,
Iar Ofelia era vrăjitoare.
Mă întrebi ce te așteaptă, Creola,
Și unde să pleci ca să-ți poți împleti
Năframa.
Nu mai pleca nicăieri, stai la marginea mării,
Pândește vârful plopilor muguriți.
Ei îți vor spune primii că mișcă ceva printre nori.
Curând am să trec prin preajmă
Și-am să-ți aduc ghiocei.
Ai să recunoști că au fost ofranda lui Hamlet
Nici-o petală nu miroase a moarte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu