Promisiune

Dacă te vei simți singură,

Ieși din scutecele care te strâng

Și privește fereastra.

Nu are importanță dacă e sau nu

Cerul senin,

Ochii minții au fost programați

Să treacă dincolo.

Când geamul e murdar

De privirile trecătorilor nelogodiți cu dorul,

Nu uita că au și norii spații albe

Prin care trece lumina.

Dansează în gând

Ca o ramură

Pe care s-a așezat o pasăre

(Prin câte oferte a trecut inima ei cât un vis).

Unduiește-te precum trestia

Pe un mal nefixat.

Nici acum

Nu ți-a trecut supărarea,

Creola.

Uită-te-n palmă,

Dar deschide pumnul  de brumă,

Încet, cu răbdarea pe care au câștigat-o

Bătrânii călugări.

Ești neștiutoare precum

Puiul porumbei.

Acolo ți-am brăzdat prima atingere.