Stăpânul de vieți omenești,
Vieți furate
(Vieți înșelate,
Cumărate la preț de pui fără oase,
Căzuți la cântar,
Abia ieșiți din găoace)
E mândru că asuprește,
Se fălește cu trăsura de
Ruginite embleme.
După colțul vieții
Îl așteaptă adevăratul stăpân
Și-l ia pe departe
(Nu ca polițiștii, sunt cutare, cutare,
Te rog actele,
Dar n-au habar a cui slugă de slugă sunt dânșii
Înainte de a nota cu greutate
Articolul legii –
Ah, am găsit: acesta e cel mai comic cuvânt
În LeReCe, în limba română contemporană)
Și-i zice, cam aspru:
Pentru că mi-ai asuprit copiii,
Te voi scoate din casele tale de carton
Iar rădăcinile neamului tău, dacă ai avut,
(Uscate și fără vlagă)
Le voi lăsa secetei.
În ăst timp,
Cei batjocoriți
Vor privi cum mergi în patru labe
Și-și ascuți fața.
N-ar fi necesar:
Chipul ți-l pierdusei de mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu