Ce frumoasă-i tinerețea,
Zicea un italian în loc să cânte serenade
Pe la început de ev mediu.
Nu cunosc
Nimic mai trist, iubito,
Ca seara unui cerșetor
După ce s-au stins luminile în baruri
Și-a început luciul stelelor
În bălțile din asfalt.
Am auzit odată
Cum urlă câinele într-un sat
Cu un singur bătrân:
Un singur câine, un singur țipăt,
Dar animalul nu avea doruri.
E ceva putred în lume,
Nu cum credea prințul insular despre
Îndepărtata Danie:
Copiii nu mai știu să numere din doi în doi
Încep cu unu și acolo râmân.
Nimeni nu mai vrea vești proaste,
De catastrofe s-a umplut agora,
Un tânăr a spus tremurând te iubesc,
Iar fata l-a părăsit
Fără să mai audă
Și ultima silabă.
Vom face o înțelegere:
Eu voi aștepta pe bancă
Până adorm toți cerșetorii
Cerului.
Iar tu mă vei astepta la fereastră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu