Sunt situaţii, întâlnite la mai toate culturile, în care în istoriile literare sunt incluse şi lucrări de filosofie, teologie, morală , datorită valorii de excepţie a acestora. Ele sunt lucrări clasice care cuprind, pe lângă valoarea legată de domeniul specific, şi o valoare estetică. Aşa este cazul, în istoria literaturii române, cu Descriptio Moldavie de Dimitrie Cantemir, Pseudochinegeticos a lui Al. Odobescu, Istoria românilor subt Mihai Voevod Viteazul, de Nicolae Bălcescu, Cuvente den bătrâni de B.P.Hasdeu, “Creaţie şi frumos în rostirea românească “ de Constantin Noica, Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie şi altele. Pentru literatura engleză, Wellek şi Warren dau exemplu pe filosoful Hume, istoricul Gibbon, episcopul Butler, moralistul şi economistul Adam Smith, urmând precizarea că aceşti gânditori sunt discutaţi în mod fragmentar, rupţi din contextul potrivit, fără o înţelegere reală a istoriei filosofiei, a teoriei etice, a istoriografiei, a teoriei economice”. Evident, istoricul literar nu se poate transforma automat într-un bun cunoscător al istoriei tuturor acestor discipline. El devine pur şi simplu un compilator, un intrus conştient de propria lui incompetenţă.” [1]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu