Când voi ajunge la tine,
Prietene Enkidu,
Voi lăsa ochii în jos
(Nu știu dacă pământul se va mai afla la locul lui
Dacă piciorele tale de sfânt
Nu-l vor călca).
La ce este bună știința
Când nu-ți poate lua durerea
Născută tot de cel ce-a vrut să știe
Ce nu este viață.
Apoi te rog să mă lași să mă bâlbâi,
Să mă prefac nebun,
Precum Regele David.
Prietene,
Sunt prost ca un cocean
De porumb fără boabe,
Ca pasărea căreia vântul
I-a pierdut cuibul.
Doar vaca vecinului meu
Știe să urle
Că nu-i mai vine vițelul.
Mi-e dor de ziua
În care Arhanghelul va striga
S-a sfârșit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu