Peisaj cu mânz și zeiță călătoare

Aseară te-am urmărit

Traversând dealurile călare

Pe mânzul neînșeuat

Și am priceput

Cum se scrie poemul

Fără rimă

Dar cu ritmul discret.

Apoi am privit pe fereastră

(Pe ascuns:

Totul e pe furiș

Și-n tufiș,

Pe fâș, fâș, aluniș

Când e vorba de artă)

Cum așezai bucatele pe masă.

Lumina dilata până

Dincolo

De granița fantasticului

Vârful degetelor tale

Și auzeam clapele pianului

Înainte de a țâșni jumătățile,

Sferturile

Și optimile de sonuri.

Te-ai urcat din nou pe mânzul

Deșelat,

Neastâmpărat

Ca aerul rece

Din vârful carpilor

Și ai pornit-o la vale.

Pe scurt: ai plecat.

În sfârșit,

Am putut cântări

Greutatea unui fulg

De nea.

Doar buza mea de jos

Sângera.