„Încerci să-ţi închipui cum va fi mers Eminescu de la Cernăuţi la Blaj. Dar cu siguranţă de la Blaj la Sibiu a mers pe jos, scăldîndu-se prin ape, ca o „haimana sănătoasă" ce era, după vorba lui Călinescu, şi purtînd cu el doar cîteva cărţi, poate şi unul din primele caiete legate acum în cele 44 de manuscrise. Iar de la Sibiu, în nici un alt fel nu putea trece el munţii, decît pe potecile ciobăneşti, neştiute de grăniceri, coborînd apoi spre Dunăre, pentru a se trezi — desculţ ? încălţat? — în podul cu fîn de la Giurgiu.
Atunci treci peste ani, peste numai cîţiva ani, şi-ţi spui : ce frumoasă este cultura, făcută aşa de către „desculţi" şi administrată de oamenii bine îmbrăcaţi ! Cît de binefăcătoare sînt instituţiile, organizaţiile, diplomele şi cuminţeniile, dacă pot fi făcute să se încline în faţa „dezordinii" acesteia, de neasemuit cu nimic omenesc sau ceresc, care e spiritul în act.”
Constatin Noica, Eminescu sau gânduri despre...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu